VOALÚRĂ, voaluri, s. f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. Curbura suprafeței unei parașute deschise; p. ext. pânza parașutei. – Din fr. voilure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOALÚRĂ f. 1) Totalitate a velelor de pe o corabie; velatură. 2) Curbura parașutei la deschiderea acesteia, care permite căderea lină a parașutistului. /<fr. voilure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VOALÚRĂ s.f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. (Av.) Curbura suprafeței unei parașute deschise; (p. ext.) pânza parașutei. [Pron. vo-a-. / < fr. voilure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VOALÚRĂ s. f. 1. ansamblul velelor unei nave. 2. curbura suprafeței unei parașute deschise; pânza parașutei. (< fr. voilure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
voalúră s. f. (sil. voa-), g.-d. art. voalúrii; pl. voalúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
voalúră s. f., pl. voalure
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink