VOCÁLIC, -Ă, vocalici, -ce, adj. Care aparține vocalelor, privitor la vocale. – Din fr. vocalique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOCÁLIC, -Ă adj. Referitor la vocale, al vocalelor. [Cf. it. vocalico, fr. vocalique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VOCÁLIC, -Ă adj. referitor la vocale, al vocalelor. (< fr. vocalique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vocálic adj. m., pl. vocálici; f. sg. vocálică, pl. vocálice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VOCÁLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de vocale; propriu vocalelor. Sunet ~. /<fr. vocalique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink