VOIAJÓR, voiajori, s. m. 1. (Și adj.) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOIAJÓR s.m. 1. Călător. 2. Comis-voiajor. [Pron. vo-ia-. / < fr. voyageur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VOIAJÓR s. m. călător. ♦ ~ comercial = comis voiajor. (< fr. voyageur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VOIAJÓR s., adj. 1. s. v. pasager. 2. s. voiajor comercial v. comis-voiajor. 3. adj. călător. (Po-rumbel ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
voiajór s. m., pl. voiajóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VOIAJÓR ~i m. livr. Persoană care face voiajuri; călător. ◊ ~ comercial slujbaș al unei firme, care se deplasează în alte localități pentru a primi comenzi. /<fr. voyageur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
comis călător (fals voĭajór) m. (fr. commis, funcționar [d. lat. commissus, delegat] și călător, fr. voyageur). Funcționar comercial care călătorește p. casa în serviciu căreĭa este.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink