VOINICÉL, voinicei, s. m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic; voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOINICÉL s. v. varga-ciobanului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
voinicél s. m., pl. voinicéi, art. voinicéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
voinicél s. m., adj., pl. voinicei, fem. voinicea / voinicică, pl. voinicele
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink