Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: voinicesc (adjectiv) , voinici (verb)   
VOINICÉSC, -EÁSCĂ, voinicești, adj., s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ◊ Luptă voinicească (și substantivat, f.) = luptă corp la corp; trântă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic. 2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc. 3. (Înv.) Ostășesc. II. S. f. art. 1. Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans. – Voinic + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOINICÉSC adj. v. cazon, eroic, glorios, mi-litar, milităresc, ostășesc, soldățesc, strălucit, vitejesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
voinicésc adj. m., f. voiniceáscă; pl. m. și f. voinicéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE VOINICÍ mă ~ésc intranz. A-și da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozăvi. /Din voinic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A VOINICÍ ~ésc intranz. înv. A săvârși fapte de voinic. /Din voinic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VOINICEÁSCĂ f. 1) Stil de înot, constând în întinderea concomitentă a ambelor mâini în lături, fără a da din picioare. 2) art. Dans popular, executat de patru sau opt flăcăi într-un tempo vioi și însoțit de strigături. 3) Melodie după care se execută acest dans. /voinic + suf. ~ească
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VOINICÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru voinici; de voinic. /voinic + suf. ~ește
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
voiniceásca (dans, înot) s. f. art., neart. voiniceáscă, g.-d. art. voinicéștii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
IARBĂ-VOINICEÁSCĂ s. v. varga-ciobanului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VOINICEÁSCĂ s. trântă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VOINICÍ vb. v. bate, haiduci, lupta, război.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sânziána-voiniceáscă s. f. (sil. -zi-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
voiniceásca (dans, înot) s. f. art.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
voinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voinicésc, imperf. 3 sg. voiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. voiniceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)