Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: voinicel (adjectiv) , voinicică (substantiv feminin)   
VOINICÍCĂ, voinicele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină și frunze păroase și cu flori galbene așezate în ciorchini la vârful tulpinii (Sisymbrium loeselii). 2. Usturoiță. – Voinic + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOINICÍCĂ s. v. usturoiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
voinicícă s. f., g.-d. art. voinicélei; pl. voinicéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VOINICÉL, voinicei, s. m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic; voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOINICÍCĂ voinicéle f. Plantă erbacee cu miros caractersitic (de usturoi), având tulpină erectă, păroasă la bază, frunze triunghiulare, folosită în scopuri alimentare și medicinale; usturoiță. /voinic + suf. ~ică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VOINICÉL s. v. varga-ciobanului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
voinicél s. m., pl. voinicéi, art. voinicéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
voinicél s. m., adj., pl. voinicei, fem. voinicea / voinicică, pl. voinicele
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)