VOINICÍME, voinicimi, s. f. (Pop.) Mulțime de voinici. – Voinic + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
voinicíme s. f., g.-d. art. voinicímii; pl. voinicími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink