VOINICÚȚ, -Ă, voinicuți, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui voinic. – Voinic + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
voinicúț s. m., pl. voinicúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink