VOLÚBIL, -Ă, volubili, -e, adj. 1. Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător și rapid; fluent, curgător, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante) Care își înfășoară tulpina mlădioasă în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din fr. volubile, lat. volubilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care vorbește mult și ușor, fluent, curgător; locvace; (despre manifestări ale oamenilor) prompt, spontan. 2. (Despre plante) Care își poate înfășura tulpina pe un arac, pe o sfoară etc. [Cf. fr. volubile, lat. volubilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VOLÚBIL, -Ă adj. 1. care vorbește cu ușurință și rapiditate, fluent; locvace; (despre manifestări ale oamenilor) prompt, spontan. 2. (despre plante) care își răsucește tulpina în spirală pe un suport. (< fr. volubile, lat. volubilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VOLÚBIL adj. v. sociabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
volúbil adj. m., pl. volúbili; f. sg. volúbilă, pl. volúbile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VOLÚBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care vorbește repede și cu ușurință; cu un bogat debit verbal. 2) (despre manifestările persoanelor) Care denotă viociune, iuțeală; mobil. 3) (despre plante) Care crește în sus încolăcind ușor tulpina în jurul unui suport; suitor; urcător; agățător; cățărător. /<fr. volubile, lat. volubilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink