VOPSITÓR, -OÁRE, vopsitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul1; boiangiu. 2. (Reg.) Zugrav. – Vopsi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOPSITÓR s. v. boiangiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VOPSITÓR s. v. zugrav.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vopsitór s. m., pl. vopsitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VOPSITÓR ~i m. Persoană specializată în lucrările de vopsire. /a vopsi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
vopsitoáre s. f., g.-d. art. vopsitoárei; pl. vopsitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink