Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VORBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, vorbăreți, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbar. ♦ Fig. Expresiv. – Vorbi + suf. -ăreț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VORBĂRÉȚ s., adj. v. flecar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vorbăreț ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
vorbăréț adj. m., pl. vorbăréți; f. sg. vorbăreáță, pl. vorbăréțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VORBĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care este predispus să vorbească mult; bun de gură; limbut; flecar. /a vorbi + suf. ~ăreț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)