Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VORNICEÁSĂ, vornicese, s. f. 1. (Înv.) Soția vornicului (1); vorniciță (1). 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță (2). – Vornic + suf. -easă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VORNICEÁSĂ s. vătășiță, (pop.) drușcă, (reg.) sfașcă, (Transilv., Ban.) deveriță, (Transilv.) vifeliță. (~ la o nuntă țărănească.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VORNICEÁSĂ s. v. primăreasă, primăriță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vorniceásă s. f., g.-d. art. vornicései; pl. vornicése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VORNICEÁSĂ ~ése f. înv. Soție a vornicului. /vornic + suf. ~easă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)