VORNICÍȚĂ, vornicițe, s. f. 1. (Înv.) Vornicească (1). 2. Vorniceasă (2). – Vornic + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vornicíță s. f., g.-d. art. vornicíței; pl. vornicíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink