Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VRĂJITÓR, -OÁRE, vrăjitori, -oare, s. m. și f. (Adesea fig.) Persoană care face vrăji (1), care se ocupă cu vrăjitoria. – Vrăji + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VRĂJITÓR s. 1. (rar) șaman, taumaturg, (pop.) descântător, fermecător, vraci, (reg.) farmazon, (Transilv.) șișcoi, (înv.) vâlfă. 2. mag, magician, (rar) taumaturg, (pop.) vraci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vrăjitór s. m., pl. vrăjitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VRĂJITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care vrăjește; om care face vrăji; mag. /a vrăji + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IARBA-VRĂJITOÁREI s. v. tilișcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VRĂJITOÁRE s. babă, (rar) vrăjitoreasă, (pop.) băbăreasă, fermecătoare, fermecătoreasă, meșteră, meșteriță, (reg.) bosconiță, cotoroanță, meștereasă, meșteritoare, șișcă, (prin Transilv.) bosorcaie. (I-a descântat o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VRĂJITOÁRE s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, tilișcă, vaca-domnului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vrăjitoáre s. f., g.-d. art. vrăjitoárei; pl. vrăjitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)