VRÁNĂ, vrane, s. f. 1. Gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc. 2. Parte a morii prin care curge făina. – Din bg. vrana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VRÁNĂ s. 1. (reg.) preduf, (prin Maram.) sadă, (prin Dobr.) tapă. (~ la butoi.) 2. (TEHN.) piscoaie, (reg.) guriță, pospai, ulucaș, (prin Transilv. și Ban.) scoreț. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vránă (-ắni), s. f. – 1. Gaură de butoi, cep. – 2. Gaură de flaut. Sl. vrana (Cihac, II, 465; Conev 63), cf. bg. vraná, sb. vranja, pol. wrona.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vránă s. f., g.-d. art. vránei; pl. vráne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VRÁNĂ ~e f. 1) gaură mică la butoaiele înfundate, prin care se toarnă sau se scurge vinul. 2) Dopul cu care se astupă această gaură. /<bulg. vrana
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink