Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: vrut (adjectiv) , vrută (substantiv feminin)   
VRÚTĂ, vrute, s. f. Voință, vrere. ◊ Expr. Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni. – V. vrea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VRÚTĂ s. v. chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vrútă s. f., pl. vrúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VRÚTĂ ~e f. 1) rar (despre persoane) Capacitate de a-și concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vrere; voință; voie. ◊ Pe ~e a) după plac; b) intenționat. Pe ~e, pe nevrute vrând-nevrând. ~e și nevrute vorbe goale; palavre. /v. a vrea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
vrut adj. m., pl. vruți; f. sg. vrútă, pl. vrúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)