VRĂBIÚȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie; vrăbioară (1). [Pr.: -bi-u-] – Vrabie + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VRĂBIÚȚĂ s. (ORNIT.) vrăbioară, (reg.) păsărică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vrăbiúță s. f. (sil. -bi-u-), g.-d. art. vrăbiúței; pl. vrăbiúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink