VRĂJITORÉSC, -EÁSCĂ, vrăjitorești, adj. De vrăjitor; al vrăjitorului; care vrăjește. – Vrăjitor + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VRĂJITORÉSC adj. magic, (pop.) fermecătoresc, măiestresc. (Practici ~ești.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vrăjitorésc adj. m., f. vrăjitoreáscă; pl. m. și f. vrăjitoréști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VRĂJITORÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru vrăjitori; propriu vrăjitorilor. /vrăjitor + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink