VULGARIZATÓR, -OÁRE, vulgarizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vulgarizează, care popularizează o știință, o artă etc. ♦ Persoană care dă o interpretare simplistă a cunoștințelor pe care vrea să le popularizeze. – Din fr. vulgarisateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VULGARIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. (Rar) Popularizator al unor idei, al unei științe etc. 2. Persoană care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. // adj. Care vulgarizează; vulgarizant. [Cf. fr. vulgarisateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VULGARIZATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. 1. (cel) care vulgarizează o artă, o știință. 2. (cel) care dă o interpretare simplistă noțiunilor pe care vrea să le popularizeze. (< fr. vultarisateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VULGARIZATÓR s., adj. v. popularizator, pro-pagator, propovăduitor, răspânditor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vulgarizatór s. m., pl. vulgarizatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VULGARIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Persoană care vulgarizează diferite probleme (de știință, de artă etc.). /<fr. vulgarisateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink