VÂLVOÁRE, vâlvori, s. f. Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [Var.: (pop.) v******e s. f.] – Cf. vâlvă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂLVOÁRE s. v. vâlvătaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vâlvoáre s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VâLVOÁRE ~óri f. 1) Foc mare, cu văpăi; vâlvătaie; pălălaie. 2) Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; vâltoare; bulboană. 3) fig. Pericol mare. /Din vâlvă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink