VÂNTÓS, -OÁSĂ, vântoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vânt, bătut de vânt. 2. S. f. Vânt mare (cu vârtejuri); vântoaie, furtună, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – Vânt + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vântós adj. m., pl. vântóși; f. vântoásă, pl. vântoáse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂNTÓS adj. v. furtunos, viforos, vijelios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vântós adj. m., pl. vântóși; f. sg. vântoásă, pl. vântoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VâNTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre timp) Care se caracterizează prin prezența vântului; cu vânt. Noapte ~oasă. /vânt + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VÂNTOÁSE s. pl. v. iele.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink