VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic, nestatornic, flușturatic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂNTURÁTIC adj. v. neserios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vânturátic adj. m., pl. vânturátici; f. sg. vânturátică, pl. vânturátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VâNTURÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care își schimbă ușor convingerile; nestatornic. /a vântura + suf. ~atic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink