VÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂRFULÉȚ s. (GEOGR.) pisculeț, piscușor, vârfușor, (reg.) piscotei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink