VẤRSTNIC, -Ă, vấrstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă1. ◊ Mai vârstnic decât... = mai în vârstă1 decât... 2. (Înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă1 (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă1 + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
v'ârstnic (vârst-nic) adj. m, pl. v'ârstnici; f. v'ârstnică, pl. v'ârstnice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂRSTNIC adj. bătrân, (înv. și reg.) vechi. (Un om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VÂRSTNIC adj. v. bătrân, major.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vârstnic ≠ tânăr
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
vârstnic adj. m. (sil. mf. vârst-), pl. vârstnici; f. sg. vârstnică, pl. vârstnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÂRSTNIC ~că (~ci, ~ce) Care are vârstă înaintată; în vârstă. [Sil. vârstnic] /vârstă + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink