VĂDRÁR, vădrari, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu încasarea vădrăritului. – Vadră + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vădrár (vă-drar) s. m., pl. vădrári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
vădrár s. m. (sil. -drar), pl. vădrári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VĂDRÁR ~i m. înv. Slujbaș însărcinat cu încasarea vădrăritului. /vadră + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink