VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VĂICĂREÁLĂ s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
văicăreálă s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VĂICĂREÁLĂ ~éli f. Sunet plin de jale; văitătură; tânguială. /a se văicări + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink