VĂLȚUITÓR, -OÁRE, vălțuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la valț1. [Pr.: -țu-i-] – Vălțui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vălțuitór (-țu-i-) s. m., pl. vălțuitóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VĂLȚUITÓR s. v. valsator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vălțuitór s. m. (sil. -țu-i-), pl. vălțuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VĂLȚUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre ) m. și f. Muncitor specializat în operații de vălțuire. /a vălțui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
vălțuitoáre s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. vălțuitoárei; pl. vălțuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink