VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vătămán s. m., pl. vătămáni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VĂTĂMÁN s. vătășel, vornicel. (~ul era ajutorul vornicului la sate.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VĂTĂMÁN s. v. primar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vătămán s. m., pl. vătămáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VĂTĂMÁN ~i m. înv. Slujbaș însărcinat cu încasarea dărilor la sate. /< pol. wataman, ucr. vataman
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink