WALKÍRIE, walkírii, s. f. (În mitologia scandinavă) Zeiță care hotăra soarta războaielor și a celor care trebuia să moară în ele. – Din fr. Walkyrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
WALKÍRIE s.f. (În mitologia scandinavă) Nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare războinice și foarte frumoase, care hotărau soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți, potrivit voinței zeilor. [Gen. -iei / scris și valkirie, var. valchíră s.f. / < germ. Walkyrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
WALKÍRIE s. f. (mit. scand.) zeiță războinică și foarte frumoasă, care hotăra soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți. (< germ. Walkyrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
walkírie (-ri-e) s. f., art. walkíria (-ri-a), g.-d. art. walkíriei; pl. walkírii, art. walkíriile (-ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
walkírie s. f. (sil. -ri-e), art. walkíria (sil. -ri-a), g.-d. art. walkíriei; pl. walkírii, art. walkíriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
WALKÍRIE ~i f. (în mitologia scandinavă) Zeiță care hotăra soarta bătăliilor și moartea unora dintre combatanți. [G.-D. walkiriei; Sil. -ri-e] /< germ. Walkyrie, fr. walkyrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink