Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ZĂBÚN, zăbune, s. n. 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s. n.] – Din bg. zabun.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂBÚN, zăbune, s. n. 1. Haină de iarnă, de lână sau de bumbac, vătuită, cu mâneci, de obicei lungă până la genunchi, purtată de țărani. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, făcută din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var. zobón s. n.] – Tc. zibin (bg. zabun).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZĂBÚN [pl. și zăbúnuri] s.f. ~.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
zăbún (înv., pop.) s. n., pl. zăbúne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zăbún (-ne), s. n. – Haină lungă, anteriu. – Var. zăbon, zobon. Mr. țipune. It. giubonne, ven. zupon, prin intermediul sb. zubun, bg. zobun (Miklosich, Fremdw., 138; Miklosich, Slaw. Elem., 23; Conev 83), mag. zubbony (Diez, Gramm., I, 446), tc. zubun (Roesler 592; Șeineanu, II, 379), cf. ngr. ντσιπούνι (› mr.). Mag. zabun (Edelspacher 24) și bg. zăbun (Capidan, Raporturile, 225) provin din rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zăbún s. n., pl. zăbúne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂBÚN ~e n. 1) înv. Haină (lungă) vătuită pe care o purtau țăranii. 2) Haină lungă și largă purtată de preoți și de călugări. 3) înv. Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. /<bulg. zabun
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)