Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; neserios, ușuratic. 3. Prost, tembel. – Bg. zaluden.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zălúd (pop.) adj. m., pl. zălúzi, f. zălúdă, pl. zălúde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂLÚD adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, buimac, buimăcit, derutat, descreierat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zălúd (-dă), adj. – Smintit, nebun. Sl., cf. sl. ludŭ „prost”, bg. zaludo, zaluden „leneș” (Conev 100; Scriban), sb., cr. sulud „nebun”. – Der. zăluzi, vb. (a se sminti), în Mold.; zăluzenie, s. f. (tîmpire).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zălúd adj. m., pl. zălúzi; f. sg. zălúdă, pl. zălúde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂLÚD ~dă (~zi, ~de) 1) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; zănatic; zăpăcit; smintit; țicnit; scrântit; bezmetic. 2) Care este nestatornic; fluturatic. 3) Care vădește lipsa de inteligență; prost; nerod; năuc; stupid; netot; tont; nătărău; nătâng. /<bulg. zaluden
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)