Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZAHEREÁ s. f. v. zaharea.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZAHEREÁ s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZAHEREÁ s. v. furaj, nutreț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zahereá (-éle), s. f. – Provizii alimentare, tain. – Var. zahar(e)a. Mr. zaire. Tc. (arab.) zahire (Roesler 592; Șeineanu, II, 381; Lokotsch 2181), cf. ngr. ζαχερέ, alb. zaire, bg. zahare. Sec. XVIII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zahereá/zahareá s. f., art. zahereáua/zahareáua, g.-d. art. zaherélei/zaharélei; pl. zaheréle/zaharéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)