ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZAIFLẤC s. n. (Înv.) Indispoziție, suferință. – Tc. zaiflik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zaifl'âc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaíflâcuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZAIFLÂC s. v. indispoziție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zaiflâc s. n. (sil. -i-flâc), pl. zaiflâcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZAIFLÂC ~uri n. înv. Stare de ușoară indispoziție. [Sil. za-i-] /<turc. zayiflik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink