Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. (Înv. și reg.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din scr., bg. zavera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. (Înv. și arh.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările noastre); p. ext. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Bg., sb. zavera.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZAVÉRĂ, zavére, s.f. ♦ v. eterie.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
zavéră (înv.) s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZAVÉRĂ s. v. răscoală, răsculare, răzme-riță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zavéră (-re), s. f.1. Răscoală grecească de la 1821 contra asupririi turcești. – 2. Răscoală, răzvrătire. Bg. zavĕra (Cihac, II, 471; Tiktin). – Der. zaverisi, vb. refl. (a se răscula, a se ridica); zavergiu (var. zavragiu), s. m. (partizan al mișcării grecești de eliberare de la 1821; răzvrătit, rebel, răsculat), cu suf. tc. -giu.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zavéră s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZAVÉRĂ ~e f. 1) ist. Răscoală a grecilor, din 1821, împotriva jugului turcesc; eterie. 2) fig. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; revoltă; răzvrătire; rebeliune. 3) fig. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /<bulg. zavera
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)