ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĩnikŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Slav (v. sl. zavistĩnikŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZAVÍSTNIC adj. v. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZAVÍSTNIC adj., s. v. intrigant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zavístnic adj. m. (sil. mf.-vist-), pl. zavístnici; f. sg. zavístnică, pl. zavístnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZAVÍSTNIC ~că (~ci, ~ce) și sub-stantival înv. 1) Care manifestă zavistie; pizmaș; invidios. 2) Care acționează cu zavistie; care face intrigi. /<sl. zavistinicu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink