ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit1. – Zbengui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zburdălnicie; zbănțuială[1].
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZBENGUIÁLĂ s. 1. v. hârjoneală. 2. v. joacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZBENGUIÁLĂ zbenguiéli f. 1) Caracter zbanghiu; zburdălnicie; neastâmpăr; zbânțuială. 2) Joacă voioasă, însoțită de multă mișcare; zburdălnicie; zbânțuială. /a se zbengui + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink