Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Acțiunea de a se zbengui și rezultatul ei; zbenguială. – V. zbengui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Zbenguială. – V. zbengui.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zbenguíre s. f., g.-d. art. zbenguírii; pl. zbenguíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZBENGUÍRE s. v. joacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zbenguíre s. f., g.-d. art. zbenguírii; pl. zbenguíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ZBENGUÍ mă zbéngui intranz. 1) A se juca sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânțui; a se zbihui. 2) (mai ales despre copii) A se încăiera în glumă, sărind și țipând; a se hârjoni. /zbeng + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând, a zburda. ♦ A se hârjoni. – Din zbeng.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZBENGUÍ vb. 1. v. hârjoni. 2. v. zburda.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zbenguí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zbéngui, 3 sg. și pl. zbénguie, imperf. 3 sg. zbenguiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)