ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. [Pr.: -gu-i-] – Zbengui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBENGUITÓR, -OÁRE, zbenguitori, -oare, adj. Care se zbenguie; zburdalnic, neastâmpărat. – Din zbengui + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zbenguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zbenguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. zbenguitóri; f. sg. și pl. zbenguitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZBENGUITóR ~oáre (~óri, ~oáre) Care se zbenguie; neastâmpărat. [Sil. -gu-i-] /a se zbengui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink