Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: zbici (s.n.) (substantiv neutru) , zbici (verb) (verb tranzitiv)   
ZBICI3 s. n. (Înv. și reg.) Bici. – Pref. s- + bici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBICI1 s. n. v. bici.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZBICÍ3, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 sa zbiceáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZBICI s. v. bici, biciușcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZBICÍ vb. v. usca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZBICÍ vb. v. smuci, zbate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZBICI3, zbíce, s. n. (Banat, Trans.) ~ (s- expresiv + bici)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ZBICÍ1, zbicésc, vb. IV. ~ (din sb. zbječi se = a se strânge, a se zgârci)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zbicí (a se usca, a se smuci) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbicésc, 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbiceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE ZBICÍ se ~éște intranz. A se usca puțin (la suprafață); a se zvânta. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ZBICÍ ~ésc tranz. A face să se zbicească; a zvânta. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
sbicí (-césc, -ít), vb. refl. – A usca la soare sau la vînt. – Var. zbici. Sb. zbječi se „a se strînge” (Candrea). – Der. sbiceală, s. f. (acțiunea de a usca). Legătura cu sl. suchŭ „uscat” (Cihac, II, 327) este improbabilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)