ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Strigăt specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Din zbiera + suf. -et.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zbiéret s. n., pl. zbiérete
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZBIÉRET s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere.) 3. v. muget.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zbiéret s. n., pl. zbiérete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZBIÉRET ~e n. 1) Sunet specific pe care îl scot unele animale. 2) Sunet puternic scos de om; țipăt; strigăt; răcnet. /a zbiera + suf. ~et
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink