Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: zborși (verb tranzitiv) , zborșire (substantiv feminin)   
ZBORȘÍRE, zborșiri, s. f. Acțiunea de a (se) zborși și rezultatul ei. – V. zborși.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
zborșíre (reg.) s. f., g.-d. art. zborșírii; pl. zborșíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zborșíre s. f., g.-d. art. zborșírii; pl. zborșíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântâna s-a zborșit.Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit.Et. nec. Cf. borși.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ZBORȘÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se zbârli. 2) (despre unele alimente) v. A SE BORȘI. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ZBORȘÍ ~ésc tranz. 1) (părul sau penele unor animale) A ridica în sus; a face vâlvoi; a zbârli; a ciufuli. 2) (ființe) A supune unei acțiuni de dezordonare a părului sau a penelor; a zbârli; a ciufuli. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific. Smântâna s-a zborșit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZBORȘÍ vb. v. ciufuli, înfuria, mânia, răcni, răsti, striga, supăra, țipa, urla, zbiera, zbârli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZBORȘÍ, zborșésc, vb. IV. ~ (în loc de *zbârși < zbâr sau din magh. borsós = cu spini, spinos)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zborșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zborșésc, imperf. 3 sg. zborșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zborșeáscă; ger. zborșínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
borșésc și (est) zborșésc (mă) v. refl. (b. borș, adică „mă fac țepos”, ca buruĭana din care se făcea borșu odinioară, cu care e rudă, și rus. morščitĭ-sĕa și smorščitĭ-sĕa, a se zborși). Mă zbîrlesc, mă încrunt, mă răstesc, răcnesc furios la cineva: s’a zborșit la copiĭ ca să tacă. Mă fac acru ca borșu, mă stric pin fermentare: smîntîna s’a zborșit.Lapte zborșit, lapte crud prins la căldură.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)