Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ZBURĂTÓR, -OÁRE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară) Ființă fantastică închipuită ca un spirit rău care chinuiește noaptea în somn fetele și femeile; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit, întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBURĂTÓR2, -OÁRE, zburători, -oare, adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). – Din zbura + suf. -(ă)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ZBURĂTÓR1, zburători, s. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară) Ființă fantastică închipuită ca un spirit rău care chinuiește noaptea în somn fetele și femeile; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit; întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele unui catarg; varga de care este prinsă această pânză. – Din zbura + suf. -(ă)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZBURĂTÓR adj., s. 1. adj. plutitor. (Păsări ~oare.) 2. s. v. aviator. (Un ~ de clasă.) *3. s. (MED. POP.) (pop.) lipitură. (~ul este „boala” provocată de Zburător, personaj mitologic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; (persoană, pasăre) f. sg. și pl. zburătoáre, g.-d. sg. art. zburătoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZBURĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care zboară; care poate zbura. /a zbura + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZBURĂTÓR2 ~i m. 1) fam. Persoană specializată în conducerea unui avion; conducător de avion; pilot; aviator. 2) folc. Ființă fantastică închipuită ca un duh rău, care chinuie fetele și femeile în timpul somnului. 3) (în literatura romantică) Închipuire idea-lizată a bărbatului iubit. /a zbura + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZBURĂTOÁRE, zburătoare, s. f. 1. Pasăre; orătanie (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe, prevăzute cu peri mătăsoși; este folosită în medicina populară (Epilobium angustifolium). – Din zbura + suf. -(ă)toare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
pána-zburătórului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)