ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. Zbânțuire. – Din zbânțui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zbânțuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZBÂNȚUIÁLĂ s. v. joacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zbânțuiálă s. f., g.-d. art. zbânțuiélii; pl. zbânțuiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZBÂNȚUIÁLĂ ~iéli f. Joacă voioasă, însoțită de multă mișcare; zburdălnicie; zbenguială. /a se zbânțui + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink