ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); rid, cută, creț. – Din zbârci1 + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZBÂRCITÚRĂ s. v. rid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcitúri, s. f. ~; (Peior.) Persoană decrepită și bolnăvicioasă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbârcitúrii; pl. zbârcitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZBÂRCITÚRĂ ~i f. mai ales la pl. Încrețitură a pielii (mai ales pe față); rid; cută; creț, dungă. /a se zbârci + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink