Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: zbârli (verb tranzitiv) , zbârlire (substantiv feminin)   
ZBÂRLÍRE, zbârliri, s. f. Acțiunea de a (se) zbârli și rezultatul ei. [Var.: zburlíre s. f.] – V. zbârli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBÂRLÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zbârli.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zbârlíre / zburlíre s. f., g.-d. art. zbârlírii / zburlírii; pl. zbârlíri / zburlíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZBÂRLÍRE s. ciufulire. (~ părului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZBÂRLÍRE s. v. înrăutățire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.; la pers. 3) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci. ◊ Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape). 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși. 4. Refl. Fig. (Despre vreme; la pers. 3) A se strica, a se înrăutăți. [Var.: zburlí vb. IV] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ZBÂRLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păr, pene) A se ridica în sus; a se face vâlvoi. 2) fig. (despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se zborși. 3) (despre timp) A se schimba în rău; a deveni nefavorabil; a se strica; a se înrăutăți. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ZBÂRLÍ ~ésc tranz. 1) A face să se zbârlească. 2) (ființe) A supune unei acțiuni de dezordonare a părului; a ciufuli. 3) (ape) A face să se miște în valuri mici. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se ciufuli. ◊ Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape). 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși. 4. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. [Var.: zburlí vb. IV]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zbârlí / zburlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbârlésc / zburlésc, imperf. 3 sg. zbârleá / zburleá; conj. prez. 3 să zbârleáscă / să zburleáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZBÂRLÍ vb. 1. v. ciufuli. 2. a i se ridica, (reg.) a i se arici. (I s-a ~ părul de frică.) 3. v. înfoia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZBÂRLÍ vb. v. cuta, încreți, înrăutăți, supăra, tremura, undui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZBÂRLÍ, zbârlésc, vb. IV. ~ (zbâr + suf. expresiv -li)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zbârlí/zburlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbârlésc/zburlésc, imperf. 3 sg. zbârleá/zburleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zbârleáscă/zburleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
zbârlíre/zburlíre s. f., g.-d. art. zbârlírii/zburlírii; pl. zbârlíri/zburlíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)