ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pc.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire. – Din zbârnâi + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZBÂRNÂITÚRĂ s. v. bâzâit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zbârnâitúră s. f., g.-d. art. zbârnâitúrii; pl. zbârnâitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink