ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Pop.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Pop.) Sfărâmătură. – Din zdrumica + suf. -(ă)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zdrumicătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zdrumicâtúrii; pl. zdrumicătúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZDRUMICĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zdrumicătúră s. f., g.-d. art. zdrumicătúrii; pl. zdrumicătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZDRUMICĂTÚRĂ ~i f. pop. Ceea ce rămâne în urma zdrumicării. /a zdrumica + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink