ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Zdrăngăni + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZDRĂNGĂNITÚRĂ, zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Din zdrăngăni + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZDRĂNGĂNITÚRĂ s. zdrăngăneală, zdrăngănit. (Ce e ~ asta la chitară?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink