ZENCUÍRE, zencuiri, s. f. Operație din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
zencuíre s. f., g.-d. art. zencuírii; pl. zencuíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
zencuíre s. f., g.-d. art. zencuírii; pl. zencuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink