ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (Reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă (1). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (Reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zgáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zgắncii; pl. zgănci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZGÁNCĂ s. v. coajă, crustă, pojghiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (Mold.) ~; abces. (din magh. gáncs; cf. ucr. ganč + s- expresiv și sg. reconstituit din pl.)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zgáncă s. f., g.-d. art. zgăncii; pl. zgănci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZGÁNCĂ zgănci f. reg. Coaja formată pe o rană sau pe o bubă; zgaibă. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
sgáncă (-ắnci), s. f. – Bubă, zgaibă, abces. – Var. zgancă, gance, gînci. Mag. gáncs (Scriban), cf. rut. ganč, cu s- expresiv și cu sing. reconstituit după pl. În Mold. var. în Trans. și Banat. – Der. gînceluit, adj. (Banat, molipsit de s*****s); sgîncili (var. sgînciori), vb. (a se scărpina); sgăncos, adj. (cu cicatrice).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink